Trichallenge Mamaia 2012. Bine în cele din urmă

La ora când scriu aceste rânduri, am cam încheiat anul competițional. S-au terminat competițiile de triatlon, la fel și cursele de alergare montană la care mi-am propus să particip. Sunt multe de povestit, dar să le luăm pe rând.

Pe 22 septembrie am participat la Triathlon Challenge Mamaia 2012, competiție care urma să conteze și drept Campionat național de triatlon. Lucrurile nu au stat în cele din urmă așa cum le plănuisem, din mai multe motive. Întâi de toate, din cauza vremii urâte triatlonul de la Mamaia a fost transformat în duatlon. Frigul, ploaia, vântul și valurile mari i-au determinat pe organizatori să elimine proba de înot, pe care au înlocuit-o tot cu una de alergare (5 km). Acest lucru a dus și la anularea campionatului național de triatlon.

Cu puțin timp înainte de start, mă simțeam bine, chiar dacă veneam după o perioadă destul de obositoare. Îmi plăcea că e rece și că ploua, eu mă simt perfect în aceste momente. Gata, se dă startul. De fapt, cineva pleacă cu vreo 2-3 secunde mai devreme, dar nu mai contează. Pornesc tare și în scurt timp mă pun în fruntea plutonului. Pe primii 5 kilometri impun ritmul. Intru primul la individual în zona de tranziție, unde eram așteptat de Laurențiu Bogdănescu, colegul meu de la ștafetă, îi dau repede chip-ul și ne urcăm repede fiecare pe bicicleta lui. Stau cu greu în spatele lui Laurențiu, regulamentul competiției îmi permitea acest lucru. Vântul bate tare, în rafale. După prima tură de biclă suntem prinși de pluton. Deja simțeam că picioarele nu mă ascultă așa cum aș fi vrut. Se termină și proba de bicicletă.

Din zona de tranziție iese primul Deak Zsombor, îl urmez eu și Robert Gomoescu, în timp ce Alex Diaconu era undeva în spate, la vreo 40 de metri. Trag tare pe primul km și îl ajung pe Deak. Stau lipit de coasta lui și tot ce speram era să nu iuțească ritmul. Începem însă ruperi de ritm, accelerează ba el, ba eu. Nu am mai rezistat însă pe ultimii 5 km, pur și simplu am simțit că nu am suficientă energie. Mă depășește și Gomoescu. Văd ca prin ceață și simt cum mă ia cu amețeală.

Intru pe ultimul kilometru. Simt cum din spate vine tare Mihai Baractaru. Îmi spun, ”asta îmi trebuie acum, să pierd și podiumul”. Mă depășește, dar trag de mine, reușesc să stau în coasta lui. Vine ultima sută de metri și atac. Trag cu coada ochiului în spate, dar Baractaru nu răspunde la atac. Trec linia de final și cad efectiv din picioare. Ulterior aveam să aflu că nu trebuia să mă tem de Baractaru, el mai avea de făcut o tură.

Așadar, termin pe locul trei la Triathlon Trichallenge România. Mi-am dorit să câștig acest concurs, dar pur și simplu nu s-a putut. Deak și Gomoescu au fost mai buni decât mine, de aceea le zic un sincer ”bravo”. Mi-am păstrat însă titlul de campion național la triatlon, pentru faptul că anul acesta nu s-a mai organizat competiția.

În plus, și aici chiar am un motiv de satisfacție, am reușit să câștig circuitul Bioeel Triathlon Grand Prix, care reunește cele mai importante triatloane din România. Clasările mele au fost următoarele :

Triathlon Fără Asfalt – Vama Veche, 2 Mai – Locul 1

Bioeel Triathlon Challenge – Tg. Mureș – Locul 1

Saint Ana Lake Xterra Triathlon – Sf. Ana – Locul 1 (Campion național la Triathlon Xterra)

Haromszek Triathlon – Reci – Locul 1

Triathlon Cupa Tri Aluta – Sf. Gheorghe – Nu am participat

Mediaș Triathlon – Nu am participat.

Triathlon Challenge Mamaia – Locul 3

Țin să le mulțumesc sponsorilor care mă susțin în acest sezon: Ridetour.com, Merida, Veloteca, Isostar, Salomon, Suunto, www.sportsworld.ro, Primăria Orțișoara, POWERbreathe (www.respiracorect.ro), www.oakleystore.ro.

Mulțumiri speciale și pentru George Moraru și Cătălina Moraru. Mulțumesc Florentin
Petrescu și Sergiu Antonie.