Europene, apoi Mondiale

Nu am mai scris de foarte mult timp. Numeroase concursuri, noi provocări, agitație în viața de zi cu zi, antrenamente și iar antrenamente, cam acestea au fost lucrurile care mi-au ocupat și acaparat timpul. O să încerc în continuare să îmi iau revanșa și să mai povestesc una-alta.

Europene, apoi Mondiale

1901464_10202716492147843_2006546255_n

Există un proverb cu care nu prea sunt de acord. Spune cam așa: ”decât codaș la oraș, mai bine în satul tău fruntaș”. Părerea mea este că e totuși mai bine să ieși în lume, să te confrunți cu cei mai buni, decât să rămâi la un nivel unde te simți confortabil. Așa că am decis și eu să ies puțin în lume. Totul a plecat de la campionatul național de duatlon, unde am câștigat detașat, simțind că sunt în formă, că alergarea și bicicleta îmi merg foarte bine. 
Împreună cu antrenorul meu, Flabio Carmona, m-am hotărât să particip la un concurs mai tare decât cele obișnuite, din țară: la Campionatul European de Duatlon, desfășurat la Horst, în Olanda. Ar fi multe de spus despre cât m-am străduit să ajung acolo, despre lumea diferită din occidentul sportiv, despre Olanda etc, etc. 

Am făcut o cursă nu chiar atât de rea. M-am simțit bine la alergare, am tras tare, am fost în plutonul fruntaș. La bicicletă, pe ultimii kilometri, am făcut din păcate pană, așa că a trebuit să renunț la ambiția de a mă clasa în frunte. Am terminat al 14-lea, cam pe la jumătate. Dacă am fost nemulțumit? Desigur. Însă în același timp am învățat multe lucruri noi, am văzut ce înseamnă să fii sportiv cu adevărat profesionist . 

Am strâns din dinți, am mers mai departe. 
 
Două săptămâni mai târziu, pe 31 mai, eram în fața unei alte provocări: Campionatul Mondial de Dualton, Pontevedra, Spania. Iarăși m-am agitat să rezolv toate problemele legate de deplasare (mulțumesc Federației și tuturor prietenilor pentru ajutor), am mers cu avionul, cu trenul, am făcut câteva sute bune de kilometri, dar am ajuns. Am ajuns în Pontevedra cu trei zile înainte de concurs, mă simțeam bine!

Cu o seară înainte de concurs s-a ținut ședința tehnică, într-o sală mare unde era strigată și prezentată fiecare echipă, împreună cu tot staff-ul: maseor, antrenor, doctor , mecanic etc. S-a strigat și România, am urmat eu, m-am ridicat în picioare și am salutat. Un moment a fost liniște în sală, parcă toate privirile erau ațintite asupra mea. Eram singur. Singur, dar încrezător. 

Startul a fost seara, la ora 18 :30. Țineam legătura telefonic cu Flabio, care era la București. Îi spuneam cum mă simt, ce stare fizică am, cum stau cu emoțiile. Totul…

DSCN0371

Înainte de start sunt verificate costumele în care urma să alergăm în competiție, bicicletele cântărite, măsurate și fotografiate. Când mi-a venit rândul primesc vestea că nu voi putea lua startul, deoarece costumul de lot național nu apare în lista oficială ITU. Un delegat ITU îmi spune pe un ton tăios: ”îmi pare rău nu poți să iei startul”. Pur și simplu rămân șocat, nu asta aveam nevoie să aud înainte de start. Parcă îmi căzuse cerul pe cap. Totuși… Un minut mai târziu delegatul ITU îmi spune că va verifica la fete dacă nu cumva a rămas un costum în plus. Slavă Domnului, au găsit unul pe acolo. Îmi revin treptat. Dincolo de acest incident, mă simt bine, atât fizic cât și mental. Îmi doream să fac o cursă cât mai bună. 

Luăm startul. Suntem 86 de atleți, cei mai buni din lume. Plec tare. Dar parcă picioarele nu mă ascultă așa bine. Sunt în al doilea pluton. Trag cu coada ochiului către campionul de anul trecut, belgianul Rob Woestenborghs. Trag și de mine. Patru ture de alergare, pe fiecare o cățărare pe o pantă de 13 la sută. Pierd însă teren. 

1510998_466380643462832_1749388656_n

În prima tranziție sunt în al patrulea pluton.  Hmmm, altfel decât aș fi vrut. Dar nu am ce face. După prima tură la bicicletă evaluez dacă mai am vreo șansă de a-i prinde pe cei din frunte. Sunt totuși mult în față. Și se merge extrem de tare. În plutonul meu sunt 9 cicliști, se muncea, dar nu în egală masură. Erau unii care se cam menajau. Fiecare tură la ciclism avea o cățărare de aproape 2 km, cu o înclinație destul de mare, unde mai pui că ne bătea și vântul din față, pe urcare.

La vreo 200 de metri în față se vedea al treilea pluton. Se întâmplă însă ceva. La un moment dat, din spate, apare un rus. Tată, și venea rusul ăsta ca nebunul. Nu știu ce a mâncat, dar toată cursa a ținut ghidonul de jos, omul ăsta nu avea frâne. Îmi vine și mie nebunia. Mă țin după rus. Tragem-tragem. Reușim să prindem al treilea pluton, apoi chiar pe al doilea. Se termină însă cursa de bicicletă. 

Sunt într-un grup destul de mare. Primul pluton, care deja făcuse tranziția e format din șapte atleți. Sper să mă ajute picioarele de acum înainte. Fac o tranziție rapidă, trag, trag de mine. Dar mă simt încărcat, simt că explodez, sunt amețit, doare foarte tare, am numai gânduri negre, vreau să abandonez. Cumva-cumva trec și peste cele două ture de alergare. Nu atât de bine pe cât speram, dar nici foarte rău. La final am reușit să obțin locul 25 mondial. Sunt și mândru, bucuros, sunt și trist. Cred că pot mai bine, cred că pot mai bine!

În cele din urmă a fost o experiență fantastic, fantastic de dureroasă pe alocuri. În același timp mi-am dat seama că nu am suficient de multă experiență de competiție la acest nivel. 
Mă tot urmărește o întrebare pe care mi-am pus-o și imediat după cursă: de ce nu pot să lupt cot la cot cu cei mai buni? De mai bine de un an, din aprilie 2013, pregătirea mea s-a desfășurat la un nivel înalt. Cu sprijinul lui Flabio am început să mă pregătesc științific, aș zice, antrenându-mă nu doar mult (și opt ore pe zi) dar fiind atent și la cum mă hrănesc, fiind atent la recuperare, la odihnă etc, etc. 

Ok, a trecut un an, am progresat mult. Însă în același timp trebuie să accept că profesioniștii, cei de care vreau să fiu, au deja 5-10, ba chiar 15 ani de pregătire la cel mai înalt nivel. Poate de aici diferența….

Înapoi în țară

10273349_271251719726386_6211549778959984153_o

Viața merge însă înainte. Reîntors în țară nu prea am mult timp liber, căci trebuie să particip la primul meu triatlon de vară. La Fără Asfalt am fost încântat să observ o mulțime de oameni, aproape 800 participanți, dintre care mulți la prima lor cursă. Am vrut să câștig, aveam nevoie de o reconfirmare a nivelului de pregătire la care mă aflu. Aveam nevoie de o victorie și, fără să merg la maximum, am reușit să o obțin. 

Doar câteva zile mai târziu am luat startul la o nouă competiție, la prima ediție la Triatlonul Herbalife Buftea. Circa 250 de oameni la start, în condițiile în care numărul de locuri a fost limitat. A fost un concurs pe care, sincer, aș fi vrut să îl câștig, mai ales că Herbalife – sponsorul concursului – este  și susținătorul meu. Dar nu a fost să fie. Am prins o zi cu umbră, Alex Diaconu a fost mai bun ca mine. Felicitări, Alex.  

Sâmbătă ar fi trebuit să iau startul la Campionatul Național de Half-ironman. Din păcate, trebuie să îmi anulez participarea la acest concurs, urmează o perioadă de recuperare, plus antrenamentele obișnuite.

Viața merge înainte. Vor veni alte numeroase concursuri, deloc ușoare. Succes tuturor. 

1526421_711916028876410_9000345935637200182_nLista competițiilor la care am participat 
Duatlon Buftea   – Loc 1
Campionatul Național de Duatlon – Loc 1
Campionatul European de Duatlon – loc 14
Prima Evadare – loc 38
Campionatul Mondial de Duatlon – loc 25
Triatlon Fără Asfalt – loc 1
Triatlon Herbalife Buftea – loc 2
 
Mulțumiri prietenilor Sergiu Antonie, Grigore Adrian Mărgineanu, Cosmin Maxim, Ovidiu Cosma, Romeo Dunca, Adrian Nanulescu, Teodor Marcu, Costi Manescu si Francois!
Vreau să mai mulțumesc și tuturor celor care m-au încurajat prin mesaje pe telefon sau pe Facebook. 

Nu în ultimul rând mulțumiri speciale celor care mă și critică, uneori mai dur, alteori constructiv.  Încerc și voi încerca să iau partea bună a acestor critici și să greșesc cât mai puțin pe viitor. 

Mulțumiri sponsorilor: 168 Sport Station (www.168sport.ro), Ridetour (www.ride-tour.com),  Veloteca (www.veloteca.ro), Salomon (www.salomon.ro), Bausch+Lomb (www.bausch.ro), OakleyRomania(http://www.facebook.com/OakleyRomania) AEM Timișoara (www.aem.ro)  INCA tex (www.incatex.ro )   sailfish (www.triatlon.info.ro ) GoPro (www.xtremvideo.ro )  Herbalife ( Herbalife – România – Produse pentru o viata sanatoasa