Semimaraton Brașov. Locul 2

A venit primăvara, asta e clar. A început în plus și sezonul competițional, dar cum mai e încă până la primele concursuri de triatlon, am zis să încerc ceva cu alergare. Nu mi-a fost greu să aleg, așa că m-am decis să particip la prima ediție a semimaratonului Intersport Brașov, care a avut loc pe 7 aprilie. Îi cunosc pe organizatori, suntem prieteni, aveam încredere că va fi o competiție reușită și, nu în ultimul rând, aveam nevoie de un antrenament mai tare. Desigur, nu mi-ar fi stricat nici un premiu… Până la urmă, toate
aveau să iasă așa cum mi-am dorit.

Cu o zi înainte de concurs, habar nu aveam cu ce voi ajunge la Brașov. Dau câteva telefoane prietenilor din Timișoara, să văd care merge la concurs și în cele din urmă găsesc o soluție. Apare mașina Hoinarilor (http://hoinarii.blogspot.com), locul din față e rezervat pentru mine. Fac cunoștință cu Alex Fodor (hoinar, i se mai spune și Sucă) și cu Diana, apoi pornim la drum. Pe drumul Buziașului, “căci e mai rapid”, zice Sucă “și nici nu sunt radare”. A avut dreptate, nu au fost radare, dar de amendă tot nu am scăpat căci – la cât de repede conduce Sucă – nu prea are cum să fie ignorat de către polițiști.

Bun, în cele din urmă, după vreo 500 de kilometri în viteză, ajungem la Brașov, ne cazăm la prieteni de-ai lui Sucă, mâncăm, povestim, voie bună. Noaptea, evident, somn. A doua zi de dimineață, după un mic dejun bun, apoi plecăm spre locul de start.

E vremea emoțiilor pentru mine. Cunosc starea de nerăbdare și agitație care mă cuprinde înainte de orice concurs. Încerc să mă concentrez, să mă gândesc cum să alerg cât mai tare. În zona startului, foarte mulți prieteni, ne salutăm, ne urăm succes.
După ce îmi ridic kitul de concurs, cu numărul de start, mă îndrept spre mașina lui Sucă,
unde era mai cald. E înnorat, nu frig, dar nici cald. Însă, chiar înainte de start avea să iasă soarele.

Cu vreo 50 de minute până la start încep o încălzire ușoară, alerg până sub Tâmpa și revin în Piața Unirii, câteva lansate, speciale, gata cu încălzirea.

Știam traseul semimaratonului, știam că nu e chiar ce și-ar dori un alergător montan, însă eu știu să alerg și pe plat, majoritatea triatloanelor pe distanța olimpică sunt pe plat. Așa că speram… Se dă startul, plec tare, încerc să scutur cât mai mulți din pluton. Am reușit asta pe primii 6 km, rămân singur, în spate nu mai vedeam pe nimeni.

Ajung în poiană, la primul punct de revitalizare. Mă opresc și mă hidratez cu Isostar, din spate se apropie cineva, sincer nu știam cine este. Intru pe prima porțiune cu zăpadă, nu prea lungă, trec de ea și intru pe plat. Atletul din spatele meu se apropie ușor-ușor, înainte de Șaua Tâmpei mă depășește, ritmul e unul foarte susținut, nu reușesc să țin pasul. La ultimul punct de revitalizare era tot în fața mea. Spre final, cu circa un kilometru înainte de finiș sunt depășit de alți doi atleți, dar începe o urcare scurtă. La un moment cădem cu toții în genunchi, trebuie să mă ridic și să continuu. Recuperez, îi depășesc puțin și trec linia de sosire după 1h:22mi:34 sec, la un minut după câștigător, Marcel Laza.

Așadar, se pare că mi-am atins toate obiectivele. Am participat la un concurs foarte frumos (bravo prietenilor de la Cetatea Brașovului), am făcut un antrenament tare, m-am clasat pe podium, premiile au fost ok, pastele de la final au fost gustoase, multe fete frumoase în jur și am mai avut parte și de o vreme super.

Mulțumiri și sponsorilor care mă susțin în acest sezon: Ridetour.com, Merida, Veloteca, Isostar, Salomon, Suunto, www.sportsworld.ro, Primăria Orțisoara, POWERbreathe (www.respiracorect.ro) , www.oakleystore.ro.

Ana, Remus, Sucă mulțumesc pentru ajutor.

Următorul meu concurs va fi în Franța, la Rumilly, aproape de Alpi