Maraton Piatra Craiului. Locul 3, cu multă durere.

Maraton Piatra Craiului. Locul 3, cu multă durere

Și acum mă simt emoționat când mă gândesc la Maratonul Piatra Craiului – Salomon, chiar dacă au trecut zile bune de atunci. A fost o cursă extrem de frumoasă, extrem de grea, în care am avut bucuria să concurez alături de unii dintre cei mai buni alergători montani din România. Am fost alături de ei, am concurat umăr la umăr, iar în cele din urmă, zic eu, m-am ridicat la înălțime, clasându-mă pe un onorant loc 3 în clasamentul general.

Nu sunt un alergător profesionist, cu atât mai puțin unul montan. E cu totul alt sport, îți trebuiesc alte calități, trebuie și un antrenament specific. E ca și cum un vitezist ar lua startul în proba de maraton. Dar îmi place să alerg, îmi doresc mereu să particip la MPC, care rămâne un concurs de suflet pentru mine.

Anul acesta a fost al treilea meu start la MPC. A fost o dimineață frumoasă pe 1 octombrie la Zărnești. Ca niciodată, cald, senin. Lume multă, ca de obicei, mult entuziasm din partea alergătorilor și a organizatorilor (un mare bravo lui Lucian Clinciu).

Deși cald, au fost momente în care mă lua cu tremurat puternic. Straniu, nu? Erau emoțiile. Sincer, am avut emoții foarte mari. Erau nerăbdarea și tensiunea după un sezon greu, pe care vroiam să îl închei tot cu bine. Îmi doream să am o comportare cât mai bună la MPC, să fiu pe podium, să câștig, dacă se poate.

Am plecat din linia a doua a plutonului. Nici măcar nu am auzit când s-a dat startul. Emoțiile au început să dispară treptat-treptat, pe măsură ce alergam. Am pornit în forță, dar am început să mă temperez imediat, știam că e foarte important să fiu atent, la traseu, la concurenți. M-am poziționat în spatele lui Adi Bostan și mi-am propus ca acolo să rămân, să nu forțez, căci știam că nu am pregătire specifică și că la un moment dat mă va lovi greul.

Pe prima urcare, până am ajuns în creasta Pietrei Craiului, totul a mers bine. M-am simțit perfect, picioarele mă ascultau, suflul era bun. La coborâre, Adi a început să forțeze, mi-am dat seama că este mult mai rapid decât mine pe corzile de coborâre. Am forțat până la limita siguranței mele, eram singur, picioarele o luau razna în anumite momente. M-a depășit și Florin Vlad. Am încercat să țin ritmul cu el, deși alerga foarte repede. Greul începuse pentru mine. Coborârea către Plaiul Foii nu mi-a plăcut niciodată, se aleargă pe grohotiș, pe teren foarte accidentat. M-am împiedicat de câteva ori, am căzut, în minte îmi treceau deja fel de fel de gânduri, vroiam să abandonez.

Trebuia să îmi revin. Geluri, hidratare, cât mai mult lichid. Ușor-ușor mi-am revenit, dar picioarele îmi erau grele și nu mă ascultau. Mi-a fost tare greu, am avut parte de durere.

Ajung în Plaiul Foii. Deși mă simțeam ceva mai bine, lăsasem ritmul mai moale, ba chiar nu mă părăsise gândul să abandonez. Spectatorii m-au încurajat, îmi spuneau că primii în fața mea sunt doar la 3-4 minute distanță. Nu prea m-a ajutat asta, căci cel mai mult simțeam că trebuie să mă lupt cu slăbiciunile mele și cu durerile care mă încercau. Am băut trei pahare cu apă și am continuat.

Urma urcarea de la Diana. Cireașa de pe tort, cum se spune. Urcare abruptă, lungă. Am mers singur, în ritm alert. Priveam în spate, nu era nimeni. La punctul de control Valea Urșilor arbitrii îmi spun că Adi și Florin au un avans față de mine de circa 7-8 minute. Mi-am dat seama că nu pot să îi mai ajung. Încep să alerg pe coborâre, rapid, dar fără să risc. Apoi, accelerez puțin pe alergarea de pe poteca ce duce în Zărnești, deși durerile din picioare nu scăzuseră.

Trag de mine în continuare, abia pe ultimii 20 de metri ai cursei realizez că totuși sunt al treilea, sunt pe podium. Și am început să mă bucur cu adevărat. Termin cu bine, mai am puterea să îi felicit pe Adi și pe Florin, apoi mă așez pe jos. Nu mai puteam.

Maratonul Piatra Craiului-Salomon rămâne așadar una din cursele la care țin foarte mult. E greu, tare greu acolo, dar și atât de frumos.

Se apropie sfârșitul de sezon, unul dintre cele mai bune ale mele. Un sezon în care am fost susținut de Isostar, Ideal, Shimano, Suunto, Salomon, Skoda Enduro, Sportsworld.ro. Mulțumiri tuturor. După cum trebuie să aduc mulțumiri speciale și lui Steven van Groningen și lui Francois, care m-au ajutat când aveam mai mare nevoie.

Foto: Ovidiu Cosma, Silvia David.