La triatlon, în Franţa

De mai bine de două săptămâni sunt în Franța. Locuiesc într-un sătuc numit Prangy, nu departe de Annecy. E tare frumos pe aici, cu munți în zare, un lac superb și multă verdeață, dar cel mai important e că am apucat să mă și antrenez, ba chiar să iau parte la un concurs de triatlon.

Week-endul trecut am participat la primul triatlon-sprint din acest sezon, concurs desfășurat în orașul Valance. Așteptam cu nerăbdare să mă întrec, să mai simt emoțiile competiției.

Dimineața concursului e una obișnuită: emoții, pregătiri. Merg și îmi iau pachetul cu numărul de concurs, mă îndrept apoi către un panou unde era afișat regulamentul competiției. Acolo era destul de multă lume care se uita peste cele scrise acolo, îmi fac și eu loc în față, dar atât, căci mă blochez. Limba franceză e încă o mare necunoscută pentru mine, engleza mai mere cum mai mere, dar franceza încă nu. Ies din mulțime și mă uit în jur, văd un domn cu o vestă colorată pe care scria Organizator, mă îndrept spre el și îl întreb în engleză despre regulament. Aflu că aici regulile sunt diferite față de cele ale distanței olimpice, fiind astfel interzise mersul în plasă. Mai exact, dacă stai mai mult de 5 secunde în spatele unui ciclist primești un avertisment, iar la a treia abatare ești descalificat. Bun, e clar acum.

Mai am încă o oră și jumătate până la start, suficient timp pentru o încălzire ușoară. Mă simt bine, pregătit. Reușesc să prind și prima linie de start, arunc o privire în spate, spre cei circa 800 de participanți.

Se dă startul, plec foarte tare, în primi 200 de metri sunt în frunte, dar îmi dau seama că am plecat foarte tare, nu e bine, încep ușor-ușor să simt cum mi se termină bateriile, incerc sa țin ritmul, dar mă depășesc tot mai mulți concurenți. La final am reușit să ies al 26-lea din apă. O apă tocmai bună de înotat, având cel puțin 16-17 grade.

La bicicletă am spus că nu mai fac aceași greșeală, am mers în ritmul meu, am început cu o urcare de 4 km, cu vânt din față. Încet-încet m-am apropiat de cei din fruntea coloanei, am depășit câțiva bicicliști, chiar dacă nu am forțat. La finalul probei, în timp ce alergam spre locul unde să-mi pun bicicleta îmi desfac casca. Cum bicicleta nu era încă pusă în rastel, primesc o penalizare de 15 secunde. Timp prețios, care parcă nu se mai termina. Văd cum cinci triatloniști ies din țarcul de bicicletă, iar eu parcă așteptam la infinit. Într-un final, sunt lăsat să plec.

La alergare pot să spun că am plecat tare, am simțit că merg bine, am recuperat 5-6 poziții. Pe ultimii
400 de metri am văzut un grup compact de 4 atleți, de care m-am apropiat continuu, dar mi-a fost imposibil să îi prind până la linia de finiș.

Închei cursa cu bine, bucuros să îmi aud rostit numele, apoi cel al României. Sunt mulțumit că am făcut o cursă bună, un antrenament tare.

Următorul meu concurs e în țară, la Campionatul Național de Duatlon. Să nu uit însă să menționez că am participat – în afara concursului – și la o o cursă de alergare pe pistă, 3000 metri, unde m-am clasat al
patrulea, cu un timp de 9min.

Gata, ne revedem în curând în România, la concursuri. Mulțumiri tuturor sponsorilor care sunt alături de mine în acest sezon: Ridetour.com, Merida, Veloteca, Isostar, Salomon, Suunto, www.sportsworld.ro, Primăria Orțisoara, POWERbreathe (www.respiracorect.ro), www.oakleystore.ro.