Fără asfalt – multe ghinioane, dar locul 2 în final

Parcă niciodată nu am avut atâtea ghinioane în preajma și în timpul unui concurs. A fost mai întâi faptul că – din motive independente de mine – nu am avut la mine costumul de neoprene, tocmai cînd aveam mai mare nevoie de el. Asta pentru că în dimineața zilei de 11 iunie, la Vama Veche – locul de start al triatlonului off-road Fără Asfalt – apa mării avea mai puțin de 15 grade Celsius. Deci, rece, nu glumă. Și mai era și înnorat, destul de frig afară, ploua mărunt cu puțin timp înainte de start. Din fericire, aproape în ultima clipă am reușit să fac rost de un alt costum, așa că proba de înot am trecut-o neașteptat de bine, ieșind primul din apă, înaintea unor nume cu pretenții.

În țarc, în zona de tranziție, alt ghinion. Obișnuit cu ordinea clasică a triatloanelor – înot, apoi ciclism, la urmă alergare – m-am echipat pentru bicicletă, m-am urcat pe ea și am pornit la drum. Însă, la Fără Asfalt ordinea probelor e alta, cu alergarea la mijloc. Așa că a trebuit să mă întorc după cîteva sute de metri, să mă dezechipez, să îmi pun adidașii și abia apoi – după minute bune pierdute – să încep proba de alergare. Am tras destul de tare, forțând pentru a recupera.

În continuare, alte surprize mai puțin plăcute. Traseul de bicicletă arăta cu totul altfel decât văzusem cu o zi înainte, în tura de recunoaștere. Ploaia ce a căzut continuu peste noapte a transformat aproape jumătate din traseu (drumurile de țară, peste cîmpuri) într-un fel de clisă prin care efectiv nu se putea merge pe bicicletă. Așa că ba am alergat pe lângă biclă, ba cu ea în spate, am curățat-o de noroi, ba chiar s-a blocat la un moment dat… ce mai, aventură în toată regula. Însă o aventură prin noroi.

În cele din urmă am reușit totuși să mă clasez pe locul doi la general și la categoria de vârstă.

Fără Asfalt rămâne un concurs la care îmi va plăcea mereu să particip, apreciez buna organizare, m-a bucurat și participarea mai numeroasă decât anul trecut, însă cursa de anul acesta o trec doar la capitolul de „antrenament psihic”. Mai mult m-am luptat cu ghinioanele din jur decât cu ceilalți competitori. Însă, chiar și așa, simt că am ieșit mai întărit și din acest concurs.

PS – Să menționez doar în treacăt și alte ghinioane, dar extra-sportive de data aceasta. Mai întîi, în Vama Veche mi-a fost spartă mașina, dar hoții nu prea au avut ce fura. În plus, pe drumul de întoarcere am avut un accident, din fericire nu grav. Cel mai mult de suferit a avut tot mașina.