Câștigător la Challenge Triathlon Mamaia

Deși a trecut mai bine de o săptămînă, amintirile îmi sunt încă puternice. Cu două zile înainte de cursă am plecat cu trenul din Timișoara spre Constanța. De fapt, destinația mea finală avea să fie la Năvodari, unde m-am cazat la Centrul olimpic. Mi-am luat camera în primire, mi-am aranjat echipamentul și am ieșit să fac cumpărăturile pentru prima masă a zilei. Am fugit spre primul magazin întîlnit în cale și de acolo m-am încărcat cu ouă, cașcaval, cîteva roșii, unt, ardei și șuncă, toate pentru o omletă cît mai sănătoasă. Plus un litru de lapte. Vrînd-nevrînd, am început să mă pricep la gătit.

O masă bună și puțin timp pentru odihnă, apoi, gata, din nou la antrenament. De înot de data aceasta, o oră în mare. Înainte să intru în apă am anunțat un salvamar că voi înota dincolo de balize. Trebuie să fac asta și m-am dus în larg vreo 200 de metri, pentru că altfel apa era foarte mică și atingeam mereu nisipul cu mîna în timp ce înotam.

După antrenamentul de înot am mers în cameră unde m-am odihnit pînă la prînz. Apoi masa, luată la Centrul olimpic. Înspre după-amiază un nou antrenament, de ciclism, alături de o echipă din Ploiești, mai exact 50 de km pe șosea. Și dacă tot spuneam că am talent la gătit (ceea ce nu prea cred!), trebuie reținut că la cină mi-am preparat singur niște paste carbonara.

Vineri de dimineață, împreună cu doi prieteni, am avut ultimul antrenament de înot și alergare pe traseul de concurs. După ce am fost anunțat de către organizatori am mers spre Expo Mamaia pentru a-mi ridica kitul de concurs. Consistent: o doză de suc energizant, un baton, un bidon, tricou, un praf de recuperare, plus mai multe pliante.

Nu am rămas la ședința tehnică, deoarece trebuia să plec spre Năvodari, unde urma să pregătesc cina. Pentru patru persoane de data aceasta, însă tot paste carbonara.

În dimineața concursului m-am trezit devreme, pe la 6:30. De pe balconului priveam încîntat cum ploua. „Perfect” mi-am zis, asta pentru că nu mă deranjează vremea rea. Și totuși, după ora 8 a ieșit soarele, iar în cele din urmă am avut o zi chiar călduroasă.

În drum spre Mamaia mi-am făcut cîteva planuri de abordare a cursei, în cazul în care ar fi apărut vreo problemă în timpul competiției. După ce mi-am aranjat bicicleta în depou m-am dus la încălzire: o alergare de 30 de minute, susținută . Apoi cîteva lansate și în cele din urmă am intrat și în apă. Gata… Pe locuri, fiți gata… 3, 2, 1 start. Din păcate nu am putut vedea masa de oameni care au năvălit spre prima baliză, sunt sigur că cei de pe mal au avut o priveliște minunată. La înot am ieșit al doilea din apă, asta și pentru că am hotărît să înot fără costumul de neopren. Dacă îl foloseam sunt convins că scoteam un timp cu două minute mai bun.

La ciclism, de data aceasta, nu m-am simțit deloc bine, picioarele nu mă ascultau și am hotărît să o las mai moale. Apoi, la alergare doar primii doi kilometri au fost mai grei, căci după aceea am început să mă simt tot mai bine așa că am crescut ritmul pînă pe la 3min:18sec/km.

În final, am încheiat cursa în 1h:58min:30sec. O nouă victorie, de care m-am bucurat sincer.

Tot la concursul de la Mamaia a fost și premierea din circuitul celor cinci triatloane, circuit pe care l-am cîștigat. Premiul cel mare a fost de 500 de euro, bani oferiți de compania Bioeel Tg. Mureș. În plus, pentru cîștigare triatlonului de la Mamaia premiul oferit de către organizatori a fost de 1500 lei. Liniștit, bucuros, după festivitatea de premiere am mers la plajă, alături de prieteni din Timișoara. Meritam, nu-i așa?

Următoarea competiție la care voi lua startul va fi Campionatul național și balcanic de triatlon, care va fi tot la Mamaia, pe 17 septembrie. Îmi doresc ca și aici să am o prestație cît mai bună.