Campion national si pe podium la Balcaniada de triatlon

Pe scurt, acestea ar fi ultimele mele performanțe. Într-un fel nu îmi vine să cred că am reușit să redevin campion național și, în plus, să obțin cea mai bună performanță  românească la elite, într-un concurs internațional : locul 3 la Balcaniadă. Dar am reușit…

Dar să încerc un rezumat al zilei 17 septembrie, zi pe care sigur nu o voi uita prea curând. Așadar… ajuns la Mamaia am fost cazat la hotelul Flora, iar Federația Română de Ciclism și Triatlon a suportat cheltuielile de cazare și masă, asta pentru că sunt în lotul național.

De la recepție am fost informat că voi sta în cameră cu prietenul Alex Diaconu, care se întorsese de curând de la campionatele mondiale de half-ironman de la Las Vegas, unde a avut o comportare notabilă (locul 13 la categoria sa de vârstă). E grozav că lucrurile încep să se mai miște în triatlonul românesc. În context, să spun că și campionatele naționale de anul acesta au fost incomparabil mai bine organizate decât în anii trecuți și, în ciuda unor greșeli de organizare semnalate de alți competitori, Federația merită aprecieri.

În ziua concursului m-am trezit la ora 7, Alex déjà nu mai dormea. Am stat puțin la povești împreună, apoi am mers la masă, lucrurile obișnuite. Apoi, împreună cu Alex și Mihai am făcut un mic plan de cursă, care ulterior – din păcate – nu ne-a ieșit.

Startul a fost la ora 13 fix. Eram foarte încordat, aveam emoții. Sincer, îmi doream titlul de campion național și o medalie la balcaniadă. Simțeam că sunt în stare de așa ceva. Startul s-a dat din același loc ca și Triatlonul de la Mamaia, așa că traseul îmi era foarte bine cunoscut.

Prima probă, evident cea de înot. Din păcate, nu am fost prieten cu apa de data asta. Înotul nu a mers deloc cum îmi doream, am simțit de la bun început asta. Am înotat prost, ce mai, într-un ritm care nu m-a epuizat…La ciclism am avut de făcut șapte ture. După primele două am reușit să îmi dau seama că sunt pe locul patru la Balcaniadă. Așa că nu mai aveam așa mult de recuperat, doar un loc, pentru a fi pe podium. Cei 40 de km i-am mers singur. Pur și simplu am băgat capul în ghidon și am pedalat continuu, cît de tare am putut.

După terminarea probei de ciclism mi-am zis: acum e acum, ori acum, ori niciodată. Am plecat foarte tare din țarcul de biciclete, cred că aveam o viteză de 14-15 secunde pe suta de metri. Am vrut să o las mai moale, însă am simțit că mă țin picioarele, așa că am intrat în ritmul meu obișnuit, cu un tempo de 3min:10sec-3min:14sec / km. După a doua tură de alergare (dintr-un total de patru) am reușit să depășesc un concurent din Turcia. I-am aruncat o privire scurtă, am simțit că nu va reuși să țină ritmul cu mine. Eram pe podium !.

La final, bucuria a fost enormă. Exact cum mi-am propus: campion național și medalia de bronz la Balcaniadă. Am simțit că a meritat să muncesc tare, așa cum am făcut-o tot sezonul.

Balcaniada de triatlon a fost mai curând un concurs internațional, cu o participare de vârf, cu sportivi din Grecia, Turcia, Serbia, Polonia, Israel, Ungaria şi Ucraina, dar şi componenţii lotului naţional al României şi sportivi de la cluburi din Constanţa, Bucureşti, Sf. Gheorghe, Timişoara, Braşov, Brăila şi Cluj. O competiție totuși mică (raportat la standardele cele mai înalte), dar bine organizată (după cum am mai spus), care ar fi meritat să fie mai bine promovată. Mă bucur că au putut participa atât triatloniști de elită cât și amatori.

Următorul concurs la care voi participa va fi Maratonul Piatra Craiului, pe care, sincer, îl aștept cu nerăbdare, deoarece este o competiție deosebită pentru mine. Îmi doresc și aici o prestație cât mai bună. În încheiere aș vrea să mai mulțumesc încă o dată sponsorilor mei: Isostar, Salomon, Veloteca, Suunto, Ideal Shimano, Skoda enduro, Sportsworld.ro.
Mulțumiri speciale lui Francois.