1-3-1-1-1. Alooo, pompierii!

Nu, nu vă faceți griji… Cauciucurile de la bicicletă nu mi-au luat foc, doar lanțul se mai încinge uneori, corpul îmi e fierbinte, dar numai de la căldură și intensitatea antrenamentelor, ard, ard, dar numai de dorul după performanță. 

Deși aparent strig după pompieri, nu am încă nevoie de serviciile lor. 1-3-1-1-1 nu reprezintă un număr de telefon de la urgență ci doar clasările pe care le-am ocupat la ultimele competiții la care am participat, în țară și în străinătate.

Sunt tot mai multe curse de triatlon în ultima vreme, tot mai mulți participanți și încerc să țin pasul cu ele. Dar să le luăm pe rând…

1 iunie. Triatlonul Fără Asfalt. Este cursa care deschide sezonul competițional în România. Am ajuns în stațiunea ”2 Mai” cu două zile înainte de concurs, afara ploua cu găleata și eu mă gândeam la noroiul care se va face pe câmp. ”Oh, Doamne, de nu ar fi așa și în ziua de concurs!”. Cineva mă aude și câteva ore mai târziu ploaia se oprește. După o oră de somn mă urc pe bicicletă și fac o scurtă tură de recunoaștere. Anul trecut, în zonă, m-am întâlnit cu un văcar, pe care îl chema nea Turcu (vezi povestea aici: http://www.ciprianbalanescu.ro/2012/06/12/un-titlu-de-campion-national-si-alte-intamplari/) și ne-am cam împrietenit. Mă gândesc la el, ce ar fi să ne întâlnim din nou în ziua concursului ?

Și chiar așa se va întâmpla. Numai că, până atunci, a mai trebuit să treacă o noapte (am dormit bine) și să vină dimineața cursei. Apa e cam rece, aproximativ 11-12 grade, însă mie îmi convine, am costum bun de neopren. Sunt vreo 600 de oameni la start, nu îmi vine să cred…

Dar, gata, pornim.

Nu trag tare, îmi văd liniștit de cursă și după ceva timp ajung în canion unde îl zăresc pe… nea Turcu. Ne salutăm amical, dar îmi văd repede de drum. Cresc puțin viteza și la un moment dat, într-o curbă, pe o pojghiță de noroi, roata din față îmi fuge și cad. Sunt la pământ, dar mă ridic repede. Simt un pic de durere în cot și la șold dar nu am nimic rupt și – tot atât de important – nici bicicleta nu a pățit ceva. Merida Big Nine nu mă lasă la greu. În rest, cursa nu prea a avut istoric, am mers destul de relaxat și termin fericit pe primul loc. A fost așadar primul 1.

7 iunie.Pancevo, Serbia. Cum timp de aproape trei săptămâni am fost la un stagiu de pregătire în Serbia, m-am decis să particip și la campionatul național de triatlon sprint din această țară. După o cursă rapidă și destul de strânsă, am reușit să mă clasez pe locul 3. M-am bucurat mult, căci participanții au avut valoare, nu glumă. Și așa a apărut și cifra ”3”.

29 iunie, Ineu. La KingsLand Triathlon am ajuns direct de la Pancevo. Deși aflat la prima ediție, acest concurs era déjà înscris în circuitul Bioeel, de aceea am ținut să fiu prezent. A fost o competiție bine organizată, unde au participat îndeosebi sportivi din zona de vest a țării (mulți și din Timișoara) și pe care am câștigat-o. Din nou ”1”.

Imediat după cursă am plecat spre Sibiu unde am campat, iar a doua zi ne-am îndreptat spre București, câteva zile de antrenamente intense acolo apoi iar la drum.

6 iulie. Sângeorgiu de Pădure. Nu departe de Tg Mureș, în zona lacului Bezid, a avut loc a treia etapă din cadrul Bioeel Triathlon. Din nou o competiție bine organizată, cu mulți participanți, iar la final am reușit să obțin din nou locul 1.

Ce a urmat? Evident, tot făcut de bagaje, din nou la drum, de data asta spre București. Unde nu am stat mult pentru că – din motive personale – a trebuit să plec repede spre Timișoara. Aici am ținut să fiu alături de prietenii mei Olga și Francois, cărora li s-a născut o fetiță, Anabelle. Felicitări și să vă trăiască!

Doamne, ce mai e și viața asta! Când eram mic îmi doream mereu să călătoresc, să văd locuri și oameni noi. Iată că visul a devenit realitate, călătoresc mult, însă câteodată e obositor. Dar apoi găsesc un motiv de bucurie în faptul că sunt în mișcare, uit de oboseală și merg înainte.

Abia întors la București, decid să iau o scurtă pauză. Sunt amețit de cap, obosit. Îl sun pe Flabio și îi spun că vreau să sar peste un antrenament de dimineață și el acceptă, așa că profit din plin de orele libere. Dorm la greu.

13 iulie, Sf. Ana, Tușnad. Una dintre cele mai importante competiții ale anului pentru mine: Campionatul național de triatlon XTerra off road Lacul SF. Ana.  Ajung joi seară în Băile Tușnad și încerc să ignor zvonurile că ar fi mulți urși prin zonă. Mă rog să nu îi întâlnesc pe traseul de concurs, căci deși aș fi fost pe bicicletă (cu ceva viteză, așadar) pulsul mi-ar fi crescut enorm dacă vedeam vreun Moș Martinică. Vine însă ziua concursului, am emoții – dar normale, pulsul e și el la cotele obișnuite -, așa că ”la treabă Cipriane”, îmi zic. Eram acolo pentru a câștiga, bicicleta o simt tare nărăvașă, știam traseul aproape pe de rost, îl pozasem cu o zi înainte , știam fiecare firicel de iarbă, fiecare bolovan, curbă, rădăcină. Dar până la bicicletă, e mai întâi înotul. Decid să nu folosesc costumul de neopren, apa e caldă, are 22-23 grade. Plec într-un ritm alert, dar nu maxim. La prima tură de înot ies câțiva băieți din apă înaintea mea, dar nu mă îngrijorez, căci îmi dau seama că erau de la ștafetă. La a doua tură mai recuperez niște poziții, ies al treilea din apă.

Îmi pun echipamentul de ciclism, sunt atent la ce se întâmplă în jurul meu și plec după cei din fața mea. După vreo 3-4 km aveam déjà un avans de vreo două minute față de urmăritorii mei. Gata, mă liniștesc, însă doar în ce privește concursul și mersul pe biclă, altfel, sincer, trebuie să recunosc că m-am tot gândit la urs. Dar nu a fost să văd vreunul, nici la alergare, așa că în final câștig destul de detașat. Bucuros, bucuros. Sper să o țin tot așa până la sfârșitul sezonului.

Urmează pe 28 iulie Triatlonul Brașov, prima ediție, însă un concurs care se anunță interesant și dificil.

Și acum o lungă listă de mulțumiri. Întâi de toate le adresez lui Tudor Vlad, Klosz Peter și

Zsolt Butyka. Faceți o treabă minunată. Mulțumiri speciale Ljudmilei Medan, lui Vladimir Savic și întregii echipe de triatlon din Pancevo. Bucuros că am beneficiat acolo de ospitalitatea pensiunii Obradovic (https://www.facebook.com/pages/Hostel-Obradovi%C4%87-Pan%C4%8Devo/169168693243695?fref=ts)

În încheiere, țin să aduc mulțumiri celor care mă susțin în efortul meu. Mulțumesc, 168 Sport Station (www.168sport.ro), Ridetour (www.ride-tour.com), Merida (www.veloteca.ro), Veloteca (www.veloteca.ro), Isostar (www.nutrivita.ro), Salomon (www.salomon.ro), Primăria Orțisoara (www.primariaortisoara.ro), Bausch+Lomb (www.bausch.ro), OakleyRomania(http://www.facebook.com/OakleyRomania?fref=ts)

Mulțumesc Sergiu Antonie, Grigore Adrian Mărgineanu,  Francois și Olga și Romeo Dunca.