Experienta de la Jocurile Europei de la Baku

Dupa Baku.
Am participat la prima editie a Jocurilor Olimpice Europene de la Baku, competitia de cel mai inalt nivel la care am luat startul pina acum.
Nu am obtinut nici pe departe rezultatul dorit. Dimpotriva. Insa, dupa aceasta experienta, pot spune ca am trait lucruri deosebite: implinire, extaz, durere si autocunoastre. Si, in plus, am luat o decizie importanta privind cariera mea.
Dar sa le luam pe rind.
La Baku am simtit implinire pentru ca am fost acolo impreuna cu toti sportivii profesionisti ai Europei. Pentru ca am avut ocazia sa aflu atat de multe lucruri despre cei din jurul meu care se lupta, la fel ca si mine, cu greutatile inerente unui sportiv. A fost incredibil sentimentul sa privesc in jur si sa vad un orasel olimpic creat special pentru acest eveniment si pentru noi , sportivii de performanta. In fiecare zi cat am stat in Baku am fost recunoscator si nu am regretat nici o secunda ca am ales sa merg pe drumul sportului

Extaz…este un cuvant care l-am folosit de prea putine ori in viata, insa acum s-a potrivit de minune. Nu va pot descrie sentimentul de la ceremonia de deschidere a Jocurilor Europene de la Baku. Trairea pe care am avut-o cand am defilat alaturi de toti sportivii Romaniei, simtind milioanele de ochi care ne priveau si tot spectacolul pregatit de organizatori. Toate vor ramane vii in inima si in mintea mea. A fost divin, magic, mi-am trait visul.

Durere…Zilele de la Baku au fost, din pacate, incarcate de foarta multa tristete. Am simtit durere pentru ca nu am obtinut rezultatul dorit, dar am vazut si am trait cate putin si din intristarea celorlalti sportivi romani, care nu au reusit sa se claseze unde au visat. Ziua competitiei a fost pentru mine sub o presiune continua. Dorinta mea de a obtine un loc cat se poate de bun nu a fost suficienta. Nu au fost suficiente nici ambitia mea, pe care unii o numesc nebuna, si nici miile de ore petrecute in bazinul de inot. La proba de inot am iesit penultimul din apa, la o diferenta mare fata de primul inotator. Am stiut ce urmeaza sa se intample si nu am vrut sa accept. Am sperat sa pot sa obtine la bicicleta un timp extraordinar, astfel incat sa nu fiu prins din urma. Din pacate, nu am reusit sa termin cursa, in a 4-a tura de bicicleta fiind ajuns de sportivul englez care avea sa cistige. In dreptul meu, pe lista cu rezultate, scrie LAP.
Imi pare rau. Imi pare tare rau daca i-am dezamagit pe cei de acasa care asteptau altceva de la mine.

Autocunoastre. Am avut nevoie de participarea la Jocurile Europene de la Baku si nici nu am stiut asta. Triatlonistii de elita ai Europei au ceva in plus fata de mine: inoata ca pestii. Nu pot sa concurez cu ei. Sunt triatlonistul numarul 1 al Romaniei si sper sa raman inca multi ani de acum inainte. Sunt triatlonistul Romaniei si atat. Dupa Baku stiu ca locul meu ca triatlonist nu este in competitiile internationale ci doar in cele interne. Nu am putut sa accept asta dupa europenele de la Mamaia de anul trecut. Acum pot si o recunosc fara rusine.Sunt duatlonistul numarul 1 al Romaniei si ma bat cot la cot cu duatlonistii Europei. Rezultatele mele spun asta si nu ma feresc sa o spun cu voce tare. Cred in mine, cred ca pot mai mult la duatlon. In aceste conditii, obiectivele mele principale devin mondialele de duatlon, ce vor avea loc anul acesta în Australia, în perioada 14-18 octombrie si europenele de duatlon de anul viitor. Sper sa o pot face cit mai bine.