Duatloane, pista, triatloane

A trecut ceva vreme de cînd nu am mai vorbit despre munca mea, despre rezultatele mele, despre viața mea de sportiv și de om. Sunt perioade în care antrenamentul mă absoarbe total, sunt zile când competiţia îmi consumă toată energia, dar sunt şi seri când am chef de poveşti şi de confesiuni.

Simt nevoia să trec în revistă cele mai recente provocări şi concursuri (destul de variate, dar ăsta e semn bun, mă face să devin din ce în ce mai adaptabil) la care am participat. Nu este un demers jurnalistic, cât mai degrabă nevoia de a mă auto-evalua. Am descoperit că dacă scriu, re-trăiesc momentele cheie şi astfel concluziile sau învăţămintele se cristalizează mai puternic.

Anul profesional m-a pus la încercare din start: am reluat legătura cu echipa Veloteca, şi prin ei am ajuns să semnez cu celebra marcă Cannondale. A meritat. Herbalife rămâne în continuare partenerul meu principal, şi lucrul ăsta simt că va aduce multe schimbări pe termen lung în cariera mea sportivă. Disciplina nutriţională îşi spune imediat cuvântul… Am căutat un partener nou în TYR, nu doar ca să înot mai bine, ci ca să mă şi îmbrac mai bine. La nivel european şi mondial, fără echipament performant joci în liga a doua din start… Şi, slavă Domnului, acum am maşina mea specială pentru deplasări, primită de la Autonom Rent-a-Car.

Anul competițional a debutat în forță, cu trei participări – la cel mai înalt nivel – la duatlon. A fost vorba mai întâi de Campionatul Mondial de duatlon pe șosea, desfășurat în Spania, unde am obținut un meritoriu loc 36. Cîteva zile mai tîrziu m-am revanșat oarecum, căci la Europenele de duatlon pe şosea, desfășurate în Germania, m-am clasat pe locul 11. M-am descurcat mai bine decât naționala de fotbal, şi sunt mândru de asta!

În final, nu m-am lăsat până nu am urcat şi pe o treaptă de podium, e vorba de locul 3 la Campionatul European de duatlon off road. NU ascund, a contat că am concurat la Tg. Mureș, unde am avut aproape foarte mulți prieteni și susținători, a căror energie contează enorm pentru mine.

Pe 21 mai am deschis un nou capitol în viața mea de sportiv. Nu că nu alerg de cînd mă știu, însă în această zi mi-am făcut debutul ca atlet, în probele de pistă. Legitimat acum la Rapid București, am participat în proba de 5.000 metri, în prima etapă a Campionatului Național de Atletism. Nu pot zice că am alergat perfect (timpul meu a fost de 15min:44sec), dar am obţinut primul loc. O primă victorie care îmi dă mai multă încredere în mine, dar mă şi motivează în acelaşi timp să schimb un pic registrul de antrenament şi performanţă, aşa că acum am planuri și obiective de atins și în probele atletice. Experienţa de la mondiale şi de la europene mi-a dat un verdict aspru: trebuie mai multă viteză şi rezistenţă în alergare, iar eu… concentrat prea mult pe evoluţia din apă şi pe cele două roţi, mi-am neglijat în ultima vreme prima mea valoare.

Odată capitolul ăsta închis, am reînceput antrenamentele de înot și am luat la rînd concursurile de triatlon de la noi din țară. Pînă acum, mi-am îndeplinit planul, căci am obținut un loc 1 la No Stress Triathlon Mogoșoaia, ispravă repetată și la Olimp. Pe 3 iulie, la Triatlonul Herbalife Brașov m-am clasat pe locul 2.

Cum acest din urmă concurs a avut loc cu doar cîteva zile în urmă, vreau să încerc să re-trăiesc mai multe momente. Întîi de toate, merită remarcat că au fost vreo 600 de participanți, inclusiv din afara României. Am schițat și o strategie de cursă: ştiu că nu sunt la zi cu antrenamentele de înot, am zis să pornesc precaut la această probă, pentru a nu-mi consuma bateriile de la început. Am ieșit al cincilea din apă.

M-am mișcat ca fulgerul în prima zonă de tranziție, pentru a mai recupera timp, iar apoi am încălecat vitejește pe noua bicicletă Cannondale SuperSixEvo ‘full carbon’, echipată cu linia de top Dura-Ace electronică. Frumoasa de ea, m-a făcut să mă simt confortabil și puternic. Ea m-a ascultat pînă la final, încît am reușit să obțin cel mai bun timp la bicicletă. Bicicleta asta merge singură, atît la vale, cît și la deal, şi fără ea clar că mă suiam în autobuz până la finish…

Foto Credit: Triatlon Brasov

Am recuperat toată diferența față de sportivii din fața mea, astfel încît am ieșit primul din a doua zonă din tranziție. Eram optimist. La alergare am mers bine până către final, cînd picioarele – nu și inima, nu – m-au trădat puțin, astfel încît am fost depășit de un sportiv din Ungaria.  Aşa că am ocupat locul 2 în final. Acum stau să mă gândesc, nu cumva bicicleta m-a provocat să forţez puţin prea mult picioarele? Prea multă libertate şi încredere strică 🙂

Ce urmează? Sîmbătă 9 iulie ne vedem la Xsalt Triathlon Sf Ana.

Pînă atunci, trebuie să lucrez mult la psihic. Odihna, recapitularea, vizualizarea. Focalizarea şi echilibrarea. NU sunt “mici secrete”, pur şi simplu sunt exerciţii grele.

La treabă, deja mă simt iar plin de energie!

Multumesc sponsorilor- www.glassexpert.ro   www.alm.ro   www.herbalife.ro   www.salomon.ro   www.duncaexpeditii.ro    www.sportsworld.ro    www.veloteca.ro     www.bausch.ro        www.incatex.ro  www.autonom.ro –  si mai ales pentru toata sustinerea morala a celor de pe margine.

Vă mulțumesc şi succes tuturor! Toţi avem nevoie!

 Foto Credit: Art Marcela