111

Dacă e nevoie să traduc titlul, acesta ar însemna trei locuri 1. Toate obținute în ultimele opt zile, în ceea ce aș putea numi ”săptămîna puțin mai lungă a triatlonului”.

Anul acesta sunt focusat pe curse de duatlon și triatlon, însă – să zicem că anunț un lucru în premieră – pentru toamnă pregătesc și participarea la o cursă de maraton. Vor urma și altele.

Dar să revenim la cronica ultimelor zile. A fost mai întîi triatlonul Bioeel Challenge, pe 17 iulie, desfășurat în Tg. Mureș, pe platoul Cornești. O competiție care m-a mulțumit pe deplin, mai ales la proba de bicicletă, unde am avut un traseu tehnic, cu mult, mult noroi, așa că m-am putut juca și profita la maximum de bicicleta mea de la Cannondale, modelul F29, cu furcă Lefti. Și a fost primul loc 1.

Cinci zile mai tîrziu, tot la Tg. Mureș, am participat la Campionatul național de aquatlon. Pentru cine nu știe, aquatlon e o probă în care înoți 1.000 metri și apoi alergi 5 km.

Știam că înotul nu este punctul meu forte, dar nici chiar prost nu stau la acest capitol. Așa că, după ce s-a dat startul, am plecat tare, dar nu la maximum, m-am dus lung pe brațe încercînd astfel să înot cît mai eficient. La ieșirea din apă aveam un handicap de vreo 2min:30sec față de primul înotător care a ieșit din apă, însă știam ce am de făcut. Cum fiecare secundă conta enorm, m-am mișcat ca fulgerul în zona de tranziție… Am pornit tare şi la alergare. Aveam patru ture de făcut, iar în faţa mea se aflau vreo zece concurenți. Am trecut glonț pe lîngă primii dintre ei, alergam iute-iute, picioarele mă ascultau și inima la fel. În a doua tură am reușit să-l prind și pe primul sportiv, care conducea cursa. Am trecut în față și acolo am rămas, în același timp reducînd puțin motoarele, deoarece știam că peste alte două zile voi avea o nouă cursă importantă. În fine, am reușit să cîștig, devenind pentru a treia oară consecutiv campion național la aquatlon.

Și a venit și ziua de 24 iulie. Ziua Campionatului național de triatlon sprint, unul dintre obiectivele mele majore ale sezonului competițional. Probe de 750 metri înot, 20 km bicicletă și 5 km alergare.

În ziua cursei, m-am trezit dis de dimineață, la 6:30. Am simțit imediat că picioarele mă ascultă, că mă simt bine. Eram însă puțin agitat, respiram greu. Nimic deosebit, este doar felul în care reușesc să-mi adun toate puteriile, să mă concentrez la maximum.

La ora 10 era startul. Mi-am început încălzirea cu o oră înainte. Aveam un plan de cursă bine stabilit, așa că în timp ce mă încălzeam recapitulam ce am de făcut. Acum pot spune că totuși am avut și un plan de rezervă…

Timpul trece repede. Zece secunde pînă la start, inima bate să-mi sară din piept. Abia cînd am auzit fluierul de start toate lucrurile s-au liniștit în mintea mea și mi-am început propria cursă.

Am plecat tare la înot și am încercat să țin pasul cu cei mai buni înotători. Am reușit, ce să zic, în final am fost mulțumit de înot.

La bicicletă, traseul a fost cel mai prost și cu cele mai multe gropi de care am avut parte vreodată la un campionat național de triatlon, asta în condițiile în care concursul a fost unul de șosea. Doar prin cursele de off-road mai poți găsi așa ceva. Nu mai pun la socoteală faptul că pe traseu, de mai multe ori, era să mă lovesc de pietoni care treceau strada fără să înțeleagă ce se întîmplă acolo. Ar fi frumos și sănătos ca astfel de situații să nu se mai repete pe viitor.

Mă rog, trecînd peste asta, să revenim la cursă. În a treia tură de bicicletă (dintr-un total de șapte) am reușit să preiau conducerea. În acel moment am știut că voi cîștiga, doar o pană la roată sau vreo problemă mecanică să-mi dea planul peste cap.

Despre proba de alergare nu am prea multe să spun, doar că m-am dus lung,

La final am fost întrebat pentru a cîta oară am cîștigat titlul de campion național la triatlon. Am stat puțin, am calculat, am numărat ceva. Da, era pentru a 12-a oară.

M-am bucurat mult de acest lucru. E onorant să devii campion al țării tale. Un sentiment care, chiar dacă repetat de atîtea ori, tot unul de bucurie pură rămîne. M-am și întristat însă puțin. Nu se vede nimic în zare, nimic care să îmi pună în pericol poziția, nimic care să crească nivelul de competitivitate.
Mulțumesc sponsorilor-  www.glassexpert.ro   www.alm.ro   www.herbalife.ro  www.salomon.ro  www.duncaexpeditii.ro   www.sportsworld.ro   www.veloteca.ro   www.bausch.ro   www.incatex.ro   www.autonom.ro  –  si mai ales, celor de pe margine, pentru toata susținerea morală oferită.

Foto credit Iulian Photography

13844166_1411656972194654_1742838717_o 13838343_1411657038861314_992603970_o 13835742_1411656918861326_65708157_o (1) 13835466_1411655398861478_227185300_o 13833368_1411657968861221_870769082_o 13833260_1411645265529158_502364631_o 13833203_1411647962195555_2046296201_o 13728459_1411661265527558_1665844778_o 13639804_1411656832194668_1673228322_o campionatul national de triatlon 2016