Nu mai plec in Australia.
Nu mai plec in Australia. Oricat as vrea sa va explic ce simt…nu pot.
Motivul pentru care participarea mea la Campionatul Mondial din Adelaide este imposibila, oricat de hilar pare este… nedefinit. Haideti sa va spun pe scurt povestea mea cu Australia iar voi o sa trageti singuri concluziile….
Am aplicat ca orice cetatean al acestei tari online pentru o viza de turist, in urma cu aproape 3 saptamani.Apoi a inceput nebunia! In Romania nu exista o Ambasada sau un birou unde poti obtine viza pentru Australia. Am luat legatura prin mail cu Ambasada Australiei din Athena, am incercat sa sun la ei, la Belgrad mailul pe care l-am gasit nu era valabil, telefonul de contact din Serbia era un numar de fax, am vorbit la Londra unde e biroul pentru cetatenii vorbitori de limba engleza, am ajuns la call center-ul din Australia…un sir lung de apeluri si incercari disperate de a explica cuiva ca sunt sportiv de performanta care vrea sa participe la Campionatul Mondial de Duathlon. Apeluri si incercari care nu au avut nici o rezolvare.
Ministerul Tineretului si Sportului a decis sa mergem pe varianta sportiv de performanta care reprezinta Romania la o competitie. Asa s-a ajuns ca Ministerul Afacerilor Externe sa ia legatura cu Ambasada Australiei din Belgrad care raspunde si de cetatenii Romani care vor sa ajunga in Australia. Biletul meu de avion era rezervat pentru data de 8 octombrie… Zilele au inceput sa se scurga cu viteza luminii…s-a facut 5 oct, 6,7,8. Biletul de avion rezervat pentru plecarea mea, s-a dus si el. Am inceput sa-mi recalculez traseul, sa ignor toata situatia si sa-mi vad in continuare de antrenamente. A fost al naibii de greu sa-mi cronometrez timpul de alergare si la bicicleta cu un cronometru pornit déjà in defavoarea mea .Dar exista speranta. Ea, care moare ultima… Nu pot descrie ce am simtit,pur si simplu nu pot.
Duminica noaptea am constientizat ca sansele mele de a pleca devin din ce in ce mai mici. Insa s-a facut dimineata si primesc un telefon de la o doamna din Belgrad, vorbitoare de limba romana. Imi spune ca in data de 5 octombrie a trimis un mail spre doua adrese de email din Romania (vreau sa le pastrez confidentiale) si avand in vedere ca nu a primit nici un raspuns, ma suna sa verifice daca m-am razgandit cu plecarea, pentru ca exista o categorie de viza in care ma incadrez si in care pot primi viza pentru Australia in maxim 24 de ore. Am fost in stare de soc! Nu am vazut mailurile trimise din Belgrad, insa cred ca au fost trimise! Au fost trimise si nu au fost vazute!Incep reconfigurarea traseului din nou! Sansele alea foarte mici de a pleca se fac foarte mari si vad luminita de la capatul tunelului pe care scrie viza! Incepe din nou nebunia! Aplic pentru o noua forma de viza, 20 de pasi completati online, in paralel tin legatura cu doamna din Belgrad, vorbesc la agentia de turism pentru un bilet de avion cu plecare marti, ma interesez de asigurare, dau telefoane pentru cutii de bicicleta, incep sa-mi pregatesc toate cele necesare pentru bagaj. La nici 3 ore primesc mailul care ma informeaza ca am viza si ca pot pasi in Australia.
S-a facut marti dimineata. Bicicleta impachetata, bagajul facut, viza este, mai lipseste biletul de avion. Ora 9. Direct la banca sa depun diferenta de bani pentru biletul de avion. Vine primul soc. Cei de la agentia de turism imi spun ca nu mai este disponibil biletul cu plecare marti. Reconfigurare! Plec miercuri , ajung joi seara in Adelaide. Cam la limita, dar accept ca e ok. Se face rezervarea, se emite factura, se achita la 2 ore diferenta, se trimite dovada plati, si…soc! Biletul nu mai este! S-a prabusit totul in jurul meu. Ar fi fost mult prea mult pentru psihicul meu inca o reconfigurare cu plecare joi si ajuns vineri in Adelaide cand startul este sambata.Mi se pare ca povestea mea, in care singura dorinta era participarea la Campionatul Mondial de Duathlon, este de domeniul fantasticului. Ma doare sufletul ca nu voi fi in Adelaide la startul Campionatului Mondial insa viata merge inainte. Am constientizat un lucru in toata aceasta perioada…exista in jurul meu oameni deosebiti, care cred in mine, care ma ajuta moral, care ma ajuta material, care ma sprijina sa-mi duc planurile la bun sfarsit. II multumesc in mod special lui Iulian si Danei. Cred ca toate se intampla in lumea asta cu un motiv care este intodeauna in favoarea noastra. Nu a fost sa fie! Nu anul acesta!
Foto: Radu Cristi